Stewardese Băneasa” la o leafă de 7.000 $ pe lună

Scris de **Admin** Lun 17 Oct - 18:47

[size=63]Drumul elevei de la „Şcoala de Stewardese Băneasa” la o leafă de 7.000 $ pe lună

[/size]

O stewardesă proaspăt ieşită de pe băncile şcolii are un salariu iniţial de 600-700 euro în cadrul companiilor aeriene româneşti. E doar începutul carierei, fiindcă în doi-trei ani, dacă-i talentată, ajunge să deservească pasagerii clasei business a unui operator oriental din Golful Persic pentru 7.000 de dolari pe lună.Din 2003 încoace, peste 2.500 de români (80% fete, 20% băieţi) au plătit 3.000 de euro fiecare ca să urmeze cursul de "însoţitori de bord" al Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă de la Băneasa.

Dintre aceştia "jumătate s-au pierdut", după cum spune Sorin Roşca, directorul de programe al şcolii. Cealaltă jumătate şi-a găsit de lucru de-a lungul timpului la operatori aerieni de pe tot mapamondul. Fata morgana a majorităţii debutantelor în meseria de stewardesă este fierbintele deşert al Arabiei: "Zona Golfului e ca un drum al mătăsii. E cea care a prezentat un miraj financiar deosebit pentru însoţitorii de bord, fiindcă, după numai 3-4 ani de activitate acolo, se întorc în ţară cu bani frumoşi puşi deoparte. E vorba de companii reprezentative ca Emirates, Etihad Airways, Quatar Airways sau asiaticii de la Singapore Airways. Când ajungi să zbori pentru Emirates pe un Boeing Dreamliner 787 sau pe un Airbus 380 cu 450-500 de pasageri şi să deserveşti la clasa VIP, fiindcă ei au pe lângă clasa business şi clasa VIP, poţi să spui că ţi-ai atins maximul carierei". Cei 10-15% dintre absolvenţii şcolii care ajung să profeseze în ţările arabe se simt ca-n peştera lui Alladin: "Unul de la VIP câştigă 7.000 de dolari curaţi lunar după ce i se plătesc masa şi casa".
Femeilor temperate nu le prieşte deşertul
Femei temperate, stewardesele românce nu rezistă în Arabia prea mult timp şi se întorc, explică Adina Popescu, psihologul Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă: "După 2.500-3.000 de ore zburate pentru astfel de companii, se întorc în ţară pentru că le-a fost suficientă experienţa acolo. Motivaţia pentru care după numai doi sau trei ani 8 din 10 se întorc acasă e că nu se adaptează socio-cultural lumii arabe". Dan Popa, instructor la cursul de însoţitori de bord, completează: "Exact ca Olăroiu, căruia i-a dat Emirul să-i pupe mâna. Astfel de impuneri ale societăţilor în care evoluează pot duce la traume". Un alt motiv pentru care fetele trebuie să părăsească Golful este nevoia operatorilor de a se primeni cu chipuri noi. Explică Sorin Roşca: "E inclusiv politica operatorilor să-i rotească la fiecare 2-3 ani, exact ca pe omul de la Mc Donald's de la tejghea, pentru care după un an de zile intervin rutina şi blazarea". Companiile româneşti sunt marii câştigători ai reîntoarcerii acasă a fetelor: "Merg la operatorii români, care-i primesc cu braţele deschise pentru că în anii ăştia au acumulat foarte multă experienţă de mare calitate. Una din elevele noastre, după ce a zburat pentru Etihad Airways cinci ani de zile şi ajunsese şefă de cabină pe un Boeing 777, având în comandă un echipaj de vreo 14 oameni, lucrează acum pentru o companie privată românească".
Stewardesele românce plutesc şi pe ocean
În ultimii ani la Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă a apărut o nouă categorie de cursanţi: "fete care au lucrat ani mulţi pe vase de croazieră în diverse zone ale globului vin foarte motivate să urmeze cursul de însoţitoare de bord". Există şi tendinţa inversă, ca stewardese să prefere valurile văzduhului: "Avem vreo şapte fete care, după absolvire, s-au angajat şi s-au adaptat cu succes pe asemenea nave, dat fiind că pregătirea şi atribuţiile personalului de bord sunt oarecum similare. Şi avionul, şi vasul de croazieră se deplasează într-un mediu nenatural pentru om şi în ambele cazuri pericolele de atentate şi de evacuare în caz de pericol implică proceduri de safety şi security la fel de riguroase".
Stewarzii care au pus stăpânire pe cabina pilotului
Vedetele oricărui avion sunt piloţii. Ei stau în cabină şi-n mâinile lor stă viaţa sutelor de pasageri. Însoţitorii de bord sunt cenuşăresele, cei care stau în spatele aeronavei unde plimbă tava, roagă pasagerii să-şi pună centurile de siguranţă şi, din când în când, mai acordă un prim ajutor. Însă Sorin Roşca cunoaşte un caz în care un grup format din cinci însoţitori de bord, absolvenţi ai şcolii de la Băneasa, n-a mai suportat situaţia şi a pătruns în cabina de pilotaj, preluând manşa de comandă a avionului: "La momentul la care erau tineri şi au încercat să intre în lumea aviaţiei, singura portiţă care li s-a deschis a fost portiţa însoţitorilor de bord. Au făcut şcoala, au fost agreaţi imediat de către companie şi au lucrat ca însoţitori de bord circa zece ani de zile, strângând mii şi mii de ore de zbor. Atunci au făcut pasul de cotitură, decizând să devină piloţi. Practic au trecut de partea cealaltă a uşii". Cum? "În cei zece ani de zile au pus bani deoparte şi cu ei şi-au plătit şcoala de piloţi. Multe cunoşteau de când lucraseră ca însoţitori de bord, că-i mai primeau piloţii în cabină şi le ziceau: «Uite, aici faci aşa, aici procedezi aşa». Compania la care lucrau i-a primit cu braţele deschise şi le-a schimbat uniformele cu o tresă şi le-a dat uniforme cu trei trese. În momentul de faţă, toţi cinci sunt copiloţi la companie. Zboară".
Pe an ce trece, fusta stewardeselor se lungeşte
Vorbind despre percepţia publică despre femeile care practică meseria de însoţitor de bord, directorul Sorin Roşca, delimitează două ere istorice: înainte şi după Bin Laden.
Î.B.L.: Stewardesa era legată de persoana foarte frumoasă, cu forme voluptuoase, zâmbitoare, foarte available în orice moment, care întreabă în stânga şi-n dreapta "chicken or pork" şi stă în picioare făcând echilibristică cu tava în mână şi când avionul intră într-o zonă cu turbulenţe. "În perioada de boom a aviaţiei s-au căutat toate modalităţile de marketing de a vinde biletele. Cum, în general, se zboară mai mult cu Boeing şi Airbus, deci practic avioanele sunt cam aceleaşi la toate companiile, undeva trebuia să se facă o distincţie. Într-un loc s-a dat o şampanie, la alte companii s-a oferit, la coborârea din avion, plimbarea gratuită cu taxiul până la hotel, în altă parte s-a scurtat fusta stewardeselor".
D.B.L. "Stewardesele s-au transformat după evenimentele de la 11 septembrie în nişte adevărate interfeţe între operatorul aerian şi pasager. Ele sunt cele care iau contact primele atât cu ameninţările de securitate aeronautică, cât şi cu problemele de natură tehnică. O să vedeţi că ţinuta este decentă şi confortabilă, nu pentru a face chelnerit în avion, ci pentru situaţiile de urgenţă. E bine să poarte un toc pentru un aspect plăcut, să nu poarte bocanci de campanie, dar o să vedeţi că fustele nu mai sunt alea care acopereau cu puţin fundul". În prezent, cursul de însoţitori de bord nu alocă decât 10% din timpul de instructaj ospătăritului, restul fiind dedicat noţiunilor de securitate aeronautică şi psihologie, unde se fac studii de caz ale unor atentate teroriste celebre, precum şi celor de "safety on board", unde învaţă să acorde primul ajutor sau să evacueze pasagerii în situaţii de urgenţă.