Supa de caine

SUPA DE CAINE


Pe 14 Septembrie 1977 am fost planificat sa execut o cursa de marfa la Vientiane cu medicamente pentru “poporul frate laotian.”
La astfel de curse se trimetea un echipaj intarit format din trei piloti, doi comandanti si un copilot, un navigator un mecanic navigant, un radiotelegrafist si unul sau doi securisti.
Cursa a fost pregatita si planificata pe ruta Otopeni-Karachi-Calcuta-Vientiane si retur, cu ramanere peste noapte la Karachi si Vientiane
Dupa aterizarea de la Vientiane si descarcarea avionului, reprezentantii guvernului ne-au invitat la o masa festiva la care a participat tot echipajul si un numar egal din randul laotienilor

In timp ce tocmai ni se servea o farfurie de supa cu carne taiata fideluta, din care apucasem sa gust, in dorinta de a intretine o conversatie cu comeseanul meu, l-am intrebat pe laotian, care este mancarea lor preferata.
Foarte natural si deschis mi-a spus , supa de caine.
In acel moment am simtit ca lesin.
Cred ca m-am inrosit tot, am pus lingura deoparte si am simtit un miros de caine pe care si acum mi-l aduc aminte.
Vazandu-mi reactia, comeseanul meu mi-a spus sa nu-mi fac probleme ca noua nu ne-au dat o asemenea delicatesa pentru ca stiau ca nu o vom aprecia .
In dorinta lui de a-mi da mai multe amanunte, laotianul mi-a povestit ca sunt caini special crescuti pentru a fi sacrificati. Mi-a explicat cu lux de amanunte, cum ii ingrijesc, cum ii hranesc si mai ales cum ii fragezesc inainte de taiere.
Nu stiu nici acum daca a fost sau nu supa de caine , dar in seara aceea nu am mai mancat decat fructe.